ENDODONTIE
Endodontie (din greacă endo “din interior” și odons “dinte”) este una dintre ramurile dentare care se ocupă cu studiul pulpei dintelui și țesuturile din jurul rădăcinei unui dinte. Endodontia studiaza o varietate de proceduri, inclusiv terapia canalului radicular, chirurgia dentara, tratarea dintilor crapati, și tratarea traumatismelor dentare.
Terapia canalului radicular este una dintre cele mai comune proceduri. Daca pulpa (nervii care conțin, arteriolelor, venulelor, țesutului limfatic, si tesut fibros), devine bolnave sau rănite, tratament endodontic este necesar pentru a salva dintele.
La nivel internaţional s-au dezvoltat o mulţime de asociaţii care reprezinta endodonţia şi care studiază şi perfecţionează permanent domeniul endodonţiei.
IMPLANTOLOGIE
Implantologia este o ramura a stomatologiei ce rezolva problemele de edentatie (lipsa dintilor) cu ajutorul implanturilor dentare. Implantul dentar este un surub din titan, care se va insera in os, in locul dintilor lipsa. Dupa 4-6 luni se descopera implantul se insereaza bontul protetic si se realizeaza lucrarea dentara.
ODONTOTERAPIE
Odontologia este o ramură a anatomiei, care se ocupă cu studiul dinților, al bolilor dinților și ale țesuturilor învecinate, care implică studiul, diagnosticul, prevenția și tratamentul bolilor cavității bucale.
Ca specialitate stomatologică, odontologia se ocupă de tratarea lezunilor carioase ale dinților, precum și a celor necarioase, care pot fi fracturi, distrofii sau leziuni de uzură dentară. Această terapie de restaurare dentară este o latură a proteticii, care restabilește integritatea dinților naturali. Restaurările protetice pot fi directe, prin obturații, sau indirecte, atât unidentare cât și pluridentare, prin incrustații, coroane sau punți.
Specialistul în odontologie, care practică odontologia, se numește odontolog, iar în limbajul informal, dentist.
ESTETICA SI PROFILAXIE
Estetica este un domeniul al filosofiei care are ca obiectiv principal analizarea frumosului în sens larg. Demersul esteticii are în vedere conceptualizarea frumosului artificial – creația umană, dar și conceptualizarea frumosului natural ca de exemplu – un peisaj, un apus de soare. Din această descriere se observă că estetica are un domeniu de interes mult mai larg decât filosofia artei, aceasta din urmă rezumându-se la analiza artei – deci a obiectelor create de om.
Prin profilaxie se înțelege ansamblul măsurilor medico-sanitare impuse pentru prevenirea apariției și a răspândirii bolilor. În medicina modernă accentul cade pe măsurile de tratament profilactic deoarece: șansa de reușită este mult mai mare, costurile tratamentului sunt mai mici în cazul prevenției decât în cazul tratamentului curativ.
CHIRURGIE
Chirurgia orala si maxilo-faciala cuprinde tratamentul chirurgical al partilor moi
cervico-faciale, al oaselor craniului visceral, al glandelor salivare, articulatiei temporomandibulare,
diformitatilor si malformatiilor cranio-faciale, plastia reconstructiva în sfera
orala si maxilo-faciala si tratamentul chirurgical al afectiunilor dento-parodontale.
Specialitatea cuprinde 2 parti:
a.chirurgia orala, care se preocupa de studiul, prevenirea si tratamentul chirurgical al
afeciunilor dento-parodontale:
• chirurgia endodontica
• chirurgia preprotetica
• accidente de eruptie ale dinilor si incluziile dentare
• traumatisme dento-parodontale
• chirurgia parodontala
• inserarea implanturilor dentare
b.chirurgia maxilo-faciala cuprinde patologia si tratamentul chirurgical al
traumatismelor maxilo-mandibulare si ale partilor moi cervico-faciale, infectii oro-maxilofaciale,
tumori benigne ale partilor moi si osoase oro-maxilo-faciale, tumori maligne ale
partilor moi si osoase oro-maxilo-faciale, bolile glandelor salivare si ale articulatiei temporomandibulare,
diformitati si malformatii congenitale ale fetei si maxilarelor, durerea în sfera
oro-maxilo-faciala, plastia reconstructiva dupa defecte oro-maxilo-faciale etc.
PROTETICA
În sensul medicinei dentare, protetica reprezintă o specialitate ce tratează metodele de restaurare morfo-funcțională și estetică a aparatului dento-maxilar cu ajutorul unor proteze biocompatibile. A fost pentru prima dată introdusă în anul 1948, în SUA.
În Europa, primul stat care a pus bazele proteticii a fost Croația, în 1970. La nivel mondial, protetica este recunoscută ca ramură separată a stomatologiei în 50 de țări, dintre care 20 sunt țări europene. După tipul structurilor restaurate, se pot distinge două subdomenii: protetica dentară și protetica maxilo-facială.
Protetica dentara poate fi fixă sau mobilă. Scopul acesteia este de a restabili integritatea dentară, care poate fi alterată de leziuni sau degradări fiziologice. Protezele dentare sunt în general piese rigide, realizate în afara cavității bucale, cu ajutorul laboratorului de tehnică dentară.
Spre deosebire de protetica dentară, protetica maxilo-facială implică restaurarea și/sau înlocuirea structurilor sistemului stomatognat și cranio-facial cu proteze ce ajută la restabilirea funcțiilor specifice.
PARADONTOLOGIE
Paradontologia este stiinta care se ocupa cu diagnosticarea si tratamentul parodontitei. Diagnosticul se pune de catre medicul stomatolog in urma examenului clinic al parodontiului, a examenului subiectiv si radiografiile prezentate de pacient.
Inflamatia tesuturilor de sustinere a dintilor este o leziune ireversibila, care in timp duce la pierderea dintilor de pe arcadele dentare. Inaintea termenului de parodontita se folosea termenul „parodontoza”, dar acest termen nu mai este acceptat in literatura de specialitate.
ORTODONTIE
Ortodontia se ocupa cu indreptarea si corectarea pozitiei dintilor. Afectiunile de acest gen sunt frecvente la copii si adolescenti. Parintii trebuie sa fie foarte atenti cu dintii copiilor lor si sa-i indrume si invete inca de mici sa ii ingrijeasca.
Inghesuirile si ocluziile incorecte dentare afecteaza in timp sanatatea dintilor, a gingiilor si a articulatiei temporo-mandibulare. O masticatie deficitara poate avea urmari asupra integritatii tubului digestiv.
Progresul tehnicii permite astazi corectarea spectaculoasa, fara durere a anomaliilor dento-maxilare. Aparatele dentare sunt aproape invizibile, realizate din materiale translucide, de culoarea dintilor.
In timpul copilariei si adolescentei, oasele maxilare cresc si se maturizeaza, de aceea este mai usor de modificat pozitia dintilor in aceasta etapa.
In cazul adultilor tratamentul poate sa dureze mai mult, pentru ca oasele maxilare si-au intrerupt cresterea. Tratamentul este recomandat deoarece pe termen lung afectiunile netratate pot duce la aparitia unor defecte de vorbire, predispozitie pentru formarea tartrului, implicit a cariilor.
